Teatrul Figura Studio

Durata: 3h

Limita de vârstă: 12+ 


Distribuția: 

Andrei Sergheevici Prozorov: BOCSÁRDI MAGOR

Natalia Ivanovna: SZILÁGYI MÍRA

Olga: BARTHA BORÓKA

Mása: VAJDA GYÖNGYVÉR

Irina: MÁTHÉ ANNAMÁRIA

Kulîghin Feodor Ilici: MOȘU NORBERT-LÁSZLÓ

Verşinin Alexandru Ignatevici: FARAGÓ ZÉNÓ

Tuzenbach Nicolai Lvovici: FODOR ALAIN LEONARD

Solionîi Vasilii Vasilievici: KOLOZSI BORSOS GÁBOR

Cebutîkin: NAGY CSONGOR-ZSOLT

Anfisa: TAMÁS BOGLÁR

 

Scenografia: MÁRTON ERIKA

Muzică: BOCSÁRDI MAGOR

Artist plastic: FERENCZI ZOLTÁN

Regia artistică: ALBU ISTVÁN


Operele lui Anton Pavlovici Cehov sunt mereu actuale. Ele povestesc acele secrete ale sufletului care stau la baza unor întrebărilor perene ale vieții și care prezintă, totodată, o provocare atât regizorului, cât și actorilor și publicului. Toți dintre noi avem același vis, anume să cunoaștem fericirea. Ce înseamnă să fii fericit? Este o întrebare pe cât de banală, pe atât de nepătrunsă. Cum putem ajunge să cunoaștem acest sentiment? Ce trebuie să facem pentru a păstra în noi sentimentul fericirii? Câtă dragoste, afecțiune, voință, perseverență și conștiință implică ea?

Irina, Olga și Mașa sunt surori.  Ele trăiesc aparent liniștit, împreună cu fratele lor, Andrei, într-un mediu provincial liniștit în care chiar și aburii ceaiului fierbinte par să se răspândească în aer cu încetinitorul. Timpul curge altfel decât la Moscova – oraș în care doresc cu toții să se reîntoarcă. Trecerea minutelor lente ale provinciei, deschid spații infinite pentru vise mari, planuri, auto-realizare, carieră și iubiri posibile sau, chiar, imposibile. Apoi, brusc, toate acestea se lovesc de o barieră intangibilă în ciuda faptului că bagajele sunt gata pregătite de drum, la fel ca cele trei surori.

Cum și până când poți trăi într-un loc în care fiecare întâmplare este supravegheată de amintirea tatălui și cea a Moscovei a căror imagine se estompează, încetul cu încetul, o dată cu trecerea anilor? Perspectivele fericirii par să se spulbere și se așază, asemenea prafului, pe toate bagajele pregătite pentru Moscova, dar nu numai pe ele, ci pe înseși visele personajelor. Tot ce înainte părea a fi trist ori deprimant, se transformă acum, aproape neobservat, în tragedie, cu toate că ne aflăm într-un spațiu provincial liniștit în care fericirea s-ar fi putut înfiripa în voie.